PRÓVĂ s.f. v. proră. substantiv femininprovă
PRÓVĂ s. f. elem. proră. substantiv femininprovă
próvă f., pl. e (ngr. próva, d. it. prua, lat. prora: fr. proue. V. proră). Mar. Proră, bot de corabie (ChN. I. 159). substantiv femininprovă
próră/próvă (parte a navei) s. f., g.-d. art. prórei/próvei; pl. próre/próve substantiv femininproră
próvă v. próră substantiv femininprovă
PRÓVĂ s. f. v. proră. substantiv femininprovă