PROTOGÍN, -Ă adj. proterogin. (< fr. protogyne) adjectivprotogin
*protogín, -ă adj. (vgr. prótos, primu și gyné, femeĭe). Bot. Se zice despre florile ermafrodite în care pistilu se coace în aintea [!] staminelor. S. n. Min. O rocă acidă eruptivă care constitue masivu munteluĭ Alb (mont Blanc). adjectivprotogin
protogín adj. m., pl. protogíni; f. protogínă, pl. protogíne adjectivprotogin
PROTOGÍN, -Ă, protogini, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Bot., despre flori hermafrodite) Al cărui pistil se dezvoltă înaintea staminelor. 2. S. f. (Geol.) Rocă granitică cu structură de șist. – Din fr. protogyne. adjectivprotogin
protogin adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | protogin | protoginul | protogină | protogina |
plural | protogini | protoginii | protogine | protoginele | |
genitiv-dativ | singular | protogin | protoginului | protogine | protoginei |
plural | protogini | protoginilor | protogine | protoginelor |