protestantism definitie

credit rapid online ifn

PROTESTANTÍSM s.n. Nume dat tuturor doctrinelor religioase creștine care s-au rupt de catolicism prin reformele din sec. XVI. [< fr. protestantisme, germ. Protestantismus]. substantiv neutruprotestantism

PROTESTANTÍSM s. n. confesiune religioasă creștină care s-a rupt de catolicism prin mișcarea Reformei din sec. XVI: bisericile luterană, reformată, anglicană, unitariană și numeroase secte. (< fr. protestantisme) substantiv neutruprotestantism

credit rapid online ifn

*protestantízm n. (d. protestant). Religiunea protestanților. Totalitatea protestanților. – Protestantizmu [!] a avut treĭ centre: Germania cu Luther (1520), Francia și Elveția cu Calvin (1530) și Anglia cu Enric VIII (1552). Aderențiĭ luĭ nu recunosc autoritatea Papiĭ, ci aŭ ca unică normă de credință Biblia și conștiința lor; nu admit celibatu preuților [!] și împart autoritatea în corpu pastorilor. Principalele ramurĭ ale protestantizmuluĭ sînt: luteranizmu [!] (Prusia, Danemarca, Suedia, Norvegia ș. a.), calvinizmu (Elveția, Francia), prezbiterianizmu (Scoția), anglicanizmu (Anglia), apoĭ pĭetizmu, puritanizmu, quakerizmu ș. a. substantiv neutruprotestantizm

protestantísm s. n. substantiv neutruprotestantism

protestantism n. 1. religiunea bisericilor protestante; 2. totalitatea națiunilor protestante. Protestantismul avu trei centruri: Germania prin Luther (1520), Franța și Elveția prin Calvin (1530) și Anglia cu Henric VIII (1552); aderenții săi neagă autoritatea Papei și recunosc ca unica normă de credință Biblia și conștiința lor; asupra celorlalte puncte nu sunt de acord. Secte principale: anglicani, calviniști, luterani, pietiști, presbiterieni, puritani, quakeri, etc. (vezi aceste nume). Protestantismul preponderează în Anglia, Germania, Olanda, Danemarca, Elveția, Suedia și Stateie-Unite din America de N., unde sectele se înmulțesc pe zi ce merge. V. calvinism. substantiv neutruprotestantism

PROTESTANTÍSM s. n. Denumire generală a confesiunilor religioase creștine care s-au rupt de catolicism prin mișcarea Reformei din sec. XVI. ♦ Totalitatea popoarelor protestante. – Din fr. protestantisme. substantiv neutruprotestantism

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiprotestantism

protestantism  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular protestantism protestantismul
plural
genitiv-dativ singular protestantism protestantismului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z