protesta definitie

PROTESTÁ vb. I. intr. A se împotrivi, a se ridica contra unui fapt etc.; a opune un protest. [< fr. protester, it. protestare < lat. protestari – a declara public]. verb tranzitivprotesta

PROTESTÁ vb. I. intr. a opune un protest. II. tr. (jur.) a stabili neplata la scadență a unei polițe, a unui cec etc. spre a se lua măsurile de rigoare. (< fr. protester, lat. protestari) verb tranzitivprotesta

protestá (a ~) vb., ind. prez. 3 protesteáză verb tranzitivprotesta

protestà v. 1. a declara solemn: a protesta de inocența sa; 2. a face o protestare: a protesta în contra unei sentințe; 3. a face un protest comercial: a protesta o poliță. verb tranzitivprotestà

PROTESTÁ, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester. verb tranzitivprotesta

2) *protestéz v. intr. (lat. protestari, a atesta publicamente; protester. V. atest, testĭmoniŭ). Mă rîdic [!] contra, resping o acuzațiune, reclam contra unuĭ fapt: acuzatu a protestat cînd a auzit de ce e acuzat, membriĭ adunăriĭ aŭ protestat contra admiteriĭ unor noĭ membri. V. tr. Com. Jur. Fac un protest comercial, mă duc la tribunal și cer să se ĭa act că o poliță pe care o posed a expirat în ajun și că n´a fost plătită. verb tranzitivprotestez