protejare definitie

PROTEJÁ vb. I. tr. 1. A apăra, a păzi, a feri, a ocroti (de un pericol). 2. A ajuta, a sprijini; a favoriza, a părtini. [< fr. protéger, cf. lat. protegere]. verb tranzitivproteja

PROTEJÁ vb. I. tr., refl. a (se) apăra de acțiuni vătămătoare, de un pericol, a (se) feri. II. tr. a ajuta, a sprijini; a favoriza, a părtini. (< fr. protéger, lat. protegere) verb tranzitivproteja

protejá (protejéz, proteját), vb. A ocroti. – Var. protege, protegui. Fr. protéger. – Der. protecți(un)e, s. f., din fr. protection; protector (var. proteguitor), adj., din fr. protecteur; protecționism, s. n. (protejare a drepturilor economice indigene); protecționist, adj., din fr. verb tranzitivproteja

protejá (a ~) vb., ind. prez. 3 protejeáză, 1 pl. protejắm; conj. prez. 3 să protejéze; ger. protejấnd verb tranzitivproteja

protejà v. 1. a lua sub protecțiunea sa, a da ajutor și sprijin: a proteja artele și științele; 2. a se interesa, a contribui la prosperitate: a proteja pe un începător; 3. a pune la adăpost: zăgazul protejează țarinile. verb tranzitivprotejà

PROTEJÁ, protejez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) apăra de acțiuni dăunătoare, de un pericol; a (se) păzi, a (se) feri. 2. Tranz. A ocroti, a sprijini, a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc. ♦ A favoriza, a părtini; a încuraja. [Var.: (înv.) protége vb. III] – Din fr. protéger, lat. protegere. verb tranzitivproteja

*protejéz v. tr. (fr. protéger, d. lat. prótego, -tégere, d. pro, înainte, și tégere, tectum, a acoperi. V. protector, detectiv, țiglă). Ĭaŭ supt [!] protecțiune, apăr, ajut, sprijin, ocrotesc, susțin, favorizez: a proteja săraciĭ, literatura, artele. Susțin în concurs, în competițiune, în concurență: a proteja un candidat, un postulant, o industrie. Apăr de dușmanĭ: un fort proteja podu. – Se zice rar și protege, să proteagă, numaĭ la pers. III după lat.). Barb. proteguĭesc (ca și diriguĭesc). verb tranzitivprotejez