protector definitie

PROTECTÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. 1. (Persoană) care protejează, apără, favorizează (pe cineva sau ceva); ocrotitor; binevoitor. 2. (Stat) care deține protectoratul asupra unei țări. [Cf. fr. protecteur, lat. protector]. adjectivprotector

PROTECTÓR/PROTÉCTOR, -OÁRE adj., s. m. f. 1. (cel) care protejează, apără, favorizează (pe cineva sau ceva); ocrotitor; binevoitor. 2. (stat) care deține protectoratul asupra unui teritoriu. (< lat. protector, lat. protecteur) adjectivprotector

*protectór, -oáre s. (lat. protector. V. protejez). Persoană care protejează. Titlu purtat de Cromwell și de fiu luĭ (1653-1658). Adj. Care servește la protejare: chĭurasă protectoare. Care se potrivește unuĭ protector: aer protector. Com. Sistemă protectoare, sistemă economică care protejează mărfurile indigene lovind cu taxe de vamă pe cele străine. adjectivprotector

protectór¹ adj. m., pl. protectóri; adj. f., s. f. sg. și pl. protectoáre adjectivprotector

!protéctor²/protectór s. m., pl. protéctori/protectóri adjectivprotector

protector m. 1. cel ce protejează; 2. titlul purtat de Cromwel și de fiul său dela 1653—1658. ║ a. care protejează: un aer protector. adjectivprotector

PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj., s. m. și £, s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care apără, care păzește sau ferește pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ Adj. (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. Adj. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei țări, unui teritoriu. 3. S. n. Dispozitiv de protecție a instalațiilor de telecomunicații contra supratensiunilor și supracurenților. [Acc. și: (1) protéctor] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur. adjectivprotector