protază definitie

PROTÁZĂ s.f. 1. Prima parte a unei drame antice, care cuprinde expunerea subiectului. 2. Prima parte a unei perioade condiționale, care cuprinde propozițiile secundare, fiind strâns legată de cea de-a doua parte, numită apodoză. [< fr. protase, cf. lat. protasis]. substantiv femininprotază

PROTÁZĂ s. f. 1. prima parte a unei drame antice, expunerea subiectului. 2. prima parte a unei perioade condiționale, cuprinzând propozițiile secundare care îndreaptă atenția asupra consecințelor ce se anunță în apodoză. (< fr. protase, lat., gr. protasis) substantiv femininprotază

*protáză f., pl. e (vgr. pró-tasis). Gram. Propozițiune secundară condițională pusă în aintea [!] uneĭ propozițiunĭ principale numite apodoză, ca: dacă vreĭ (protază), merg (apodoză). substantiv femininprotază

protáză (partea de la început a unei drame antice) s. f., g.-d. art. protázei; pl. protáze substantiv femininprotază

PROTÁZĂ, protaze, s. f. 1. Partea întâi a unei perioade condiționale, care cuprinde grupa propozițiilor secundare și care îndreaptă atenția cititorului asupra consecințelor care se enunță în apodoză. 2. Partea de la început â unei drame antice, care cuprindea expunerea subiectului. – Din fr. protase. Cf. lat. protasis. substantiv femininprotază