prostitua definitie

PROSTITUÁ vb. I. 1. refl. A trăi în desfrâu. 2. tr. (Rar) A sili pe cineva să practice prostituția. ♦ (Fig.) A necinsti, a degrada ceva printr-o întrebuințare nedemnă. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează, ger. -uind, var. prostitui vb. IV. / < fr. prostituer, cf. lat. prostituere]. verb tranzitivprostitua

PROSTITUÁ vb. I. refl. a trăi în desfrâu; a practica prostituția. II. tr. a sili să practice prostituția. III. tr., refl. (fig.) a (se) dezonora, a (se) înjosi, a (se) necinsti, a (se) pângări. (< fr. prostituer, lat. prostituere) verb tranzitivprostitua

*prostítuĭ și -ĭésc, a -í (lat. pro-stitúere, d. pro, înainte, și statúere, a așeza. V. con-stituĭ. – Se conj. ca constituĭ) și prostituĭéz¹, a -uá v. tr. (fr. prostituer). Daŭ desfrîuluĭ. Fig. Înjosesc: nu-țĭ prostitua talentu ! verb tranzitivprostituĭ

prostituá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 prostitueáză, 1 pl. prostituắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să prostituéze (-tu-e-); ger. prostituấnd (-tu-ând) verb tranzitivprostitua

prostituà v. fig. a dezonora: a-și prostitua condeiul. verb tranzitivprostituà

PROSTITUÁ, prostituez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A practica sau a face pe cineva să practice prostituția. 2. Fig. A (se) înjosi, a (se) dezonora (printr-o întrebuințare nedemnă), a face să capete un aspect degradant. [Pr.: -tu-a] – Din fr. prostituer. verb tranzitivprostitua