prostime definitie

credit rapid online ifn

prostíme f. (d. prost). Vechĭ. Simplicitate, umilință, neînsemnătate. Azĭ. Pop. Clasa proștilor (săracilor), plebe: om din prostime. substantiv femininprostime

prostíme s. f., g.-d. art. prostímii substantiv femininprostime

credit rapid online ifn

prostime f. gloată: prostimea așa e învățată GR. AL. substantiv femininprostime

PROSTÍME s. f. (Înv.) Oameni de rând; mulțime, norod, sărăcime, gloată. – Prost + suf. -ime. substantiv femininprostime

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiprostime

prostime  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prostime prostimea
plural
genitiv-dativ singular prostimi prostimii
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z