PROSTÍL adj., s. n. (edificiu antic) cu coloane numai pe fațada principală. (< fr. prostyle) adjectivprostil
*prostil2 (pros-til/pro-stil) s. n., pl. prostiluri adjectivprostil
PROSTÍL, prostiluri, adj. invar., s. n. (Edificiu antic) care are coloane numai pe fațada principală. – Din fr. prostyle. adjectivprostil
PROSTÍL s.n. Edificiu antic cu coloane numai pe fațada principală. [Pl. le, -luri. / < fr. prostyle]. substantiv neutruprostil
PROSTÍL adj., s. n. (edificiu antic) cu coloane numai pe fațada principală. (< fr. prostyle) substantiv neutruprostil
prostil adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | prostil | prostilul | prostilă | prostila |
plural | prostili | prostilii | prostile | prostilele | |
genitiv-dativ | singular | prostil | prostilului | prostile | prostilei |
plural | prostili | prostililor | prostile | prostilelor |
prostil adjectiv | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | prostil | prostilul |
plural | prostiluri | prostilurile | |
genitiv-dativ | singular | prostil | prostilului |
plural | prostiluri | prostilurilor |