prostănác, -ă adj. și s. (d. prostan). Vest. Fam. Cam prost, fără minte: o femeĭe prostănacă, o prostănacă. – Și -năŭ m. (Pan). adjectiv prostănac
prostănác adj. m., s. m., pl. prostănáci; adj. f., s. f. prostănácă, pl. prostănáce adjectiv prostănac
prostănac a. și m. tare prost. adjectiv prostănac
PROSTĂNÁC, -Ă, prostănaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) prost, nătâng, bleg, prostan. ♦ (Figură, atitudine) care denotă prostie. – Prostan + suf. -ac. adjectiv prostănac
| prostănac | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | prostănac | prostănacul | prostănacă | prostănaca |
| plural | prostănaci | prostănacii | prostănace | prostănacele | |
| genitiv-dativ | singular | prostănac | prostănacului | prostănace | prostănacei |
| plural | prostănaci | prostănacilor | prostănace | prostănacelor | |