prosop definitie

PROSOP- v. prosopo-. substantiv neutruprosop

prosóp (prosoápe), s. n. – Ștergar. – Mr. prosop „față”. Mgr. πρόσωπον „față” confundat cu προσώψι „prosop”, cf. Gáldi 241. substantiv neutruprosop

prosóp n., pl. oape (ngr. prosópsi, d. vgr. prósopon, față). Ștergar, pînză de șters fața și mînile [!] după spălare. substantiv neutruprosop

prosóp s. n., pl. prosoápe substantiv neutruprosop

prosop n. Mold. peșchir. [Gr. mod. PRÓSOPON, față]. substantiv neutruprosop

PROSÓP, prosoape, s. n. Obiect format dintr-o bucată de țesătură, care folosește la șters după spălare; ștergar. ♦ Țesătură de bumbac, de obicei buclată, folosită pentru halate de baie, ștergare, articole de lenjerie pentru copii. – Din ngr. prósopon „față”, prosopis, „ștergar”. substantiv neutruprosop

a arunca prosopul expr. 1. (în box – d. un antrenor) a solicita oprirea meciului, recunoscînd superioritatea netă a adversarului. – 2. (fig.) a abandona o competiție; a-și recunoaște înfrîngerea substantiv neutruaaruncaprosopul

a se pieptăna cu prosopul expr. (glum.) a fi chel. substantiv neutruasepieptănacuprosopul