prosector definitie

credit rapid online ifn

PROSECTÓR s.m. Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor. [< fr. prosecteur, lat. prosector]. substantiv masculinprosector

PROSECTÓR s. m. persoană specializată în autopsii și în prepararea pieselor anatomice la cursul unui profesor sau ca document medico-legal. (< lat. prosector, fr. prosecteur) substantiv masculinprosector

credit rapid online ifn

*proséctor și (maĭ bine) -ór (lat. proséctor, -óris, d. pro, înainte, și sector, tăĭetor. V. sector). Acela care, la cursurile de anatomie, prepară pĭesele de disecțiune ca să le aĭbă profesoru gata p. a explica studenților. substantiv masculinprosector

prosectór s. m., pl. prosectóri substantiv masculinprosector

prosector m. cel ce prepară disecțiunile pentru un curs de anatomie. substantiv masculinprosector

PROSECTÓR, prosectori, s. m. (Med.) 1. Persoană specializată în efectuarea disecțiilor și a autopsiilor. 2. Persoană însărcinată să prepare piesele anatomice necesare la cursul unui profesor la facultatea de medicină. [Acc. și: proséctor] – Din lat. prosector, fr. prosecteur, germ. Prosektor. substantiv masculinprosector

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiprosector

prosector  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prosector prosectorul
plural prosectori prosectorii
genitiv-dativ singular prosector prosectorului
plural prosectori prosectorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z