PROSCRÍS, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Cel) care a fost scos de sub scutul legii; condamnat la moarte. ♦ Exilat. 2. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. [Cf. fr. proscrit, lat. proscriptus]. adjectivproscris
PROSCRÍS, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care a fost scos de sub scutul legii; izgonit, exilat. II. adj. (despre idei, acțiuni etc.) interzis, oprit. (< proscrie) adjectivproscris
*proscris, -ă adj. și s. Lovit de procripțiune; averile proscrișilor se confiscaŭ. adjectivproscris
*proscriŭ, -scris, a -scríe v. tr. (lat. proscribere, a anunța pin [!] afipt, a publica, a promulga, a despoĭa în numele legiĭ, a pune capu la preț, d. pro, înainte și scríbere [!], a scrie. V. circum-scriŭ). Condamn la moarte pintr´un [!] simplu afipt public: Sula a proscris miĭ de cetățenĭ romanĭ. Antoniŭ l-a proscris pe Cicerone. Pin ext. Exilez. Fig. Desființez: a proscrie un obiceĭ. adjectivproscriŭ
!proscrís (pros-cris/pro-scris) adj. m., s. m., pl. proscríși; adj. f., s. f. proscrísă, pl. proscríse adjectivproscris
proscris m. 1. cel lovit de proscripțiune; 2. cel exilat. adjectivproscris
PROSCRÍS, -Ă, proscriși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu mai beneficiază de apărarea legii, care este în exil, prin expulzare, prin surghiunire. 2. Adj. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie. adjectivproscris
PROSCRÍE vb. tr. 1. a face o proscripție. 2. a interzice (o carte, o idee). (după fr. proscrire) verb tranzitivproscrie
PROSCRÍE vb. III. tr 1. (La romani) A condamna la moarte fără forme judiciare, publicând pe o listă specială numele celui osândit. 2. A îndepărta în mod forțat din patrie; a exila. ♦ A scoate de sub scutul legilor; a prigoni. 3. A interzice, a opri (o carte etc.). [Cf. fr. proscrire, lat. proscribere]. verb tranzitivproscrie
*proscriŭ, -scris, a -scríe v. tr. (lat. proscribere, a anunța pin [!] afipt, a publica, a promulga, a despoĭa în numele legiĭ, a pune capu la preț, d. pro, înainte și scríbere [!], a scrie. V. circum-scriŭ). Condamn la moarte pintr´un [!] simplu afipt public: Sula a proscris miĭ de cetățenĭ romanĭ. Antoniŭ l-a proscris pe Cicerone. Pin ext. Exilez. Fig. Desființez: a proscrie un obiceĭ. verb tranzitivproscriŭ
!proscrié (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscríu, imperf. 3 sg. proscriá; conj. prez. 3 să proscríe; ger. proscriínd (-scri-ind); part. proscrís verb tranzitivproscrie
proscrie v. 1. a condamna la moarte fără judecată și afișând simplu numele celor condamnați: Cicerone fu proscris de Antoniu; 2. a alunga, a exila; 3. fig. a desființa: a proscrie un abuz. verb tranzitivproscrie
PROSCRÍE, proscríu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscriere (după scrie). verb tranzitivproscrie
proscris adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | proscris | proscrisul | proscrisă | proscrisa |
plural | proscriși | proscrișii | proscrise | proscrisele | |
genitiv-dativ | singular | proscris | proscrisului | proscrise | proscrisei |
plural | proscriși | proscrișilor | proscrise | proscriselor |