propus definitie

*propún, -pús, a -púne v. tr. (lat. propónere. V. pun). Pun ceva (o chestiune) înainte p. examinare: a propune o părere, o chestiune. Ofer p. admitere: a propune pace, un candidat. Îmĭ pun în gînd, mă decid: mĭ-am propus să plec; omu propune, și Dumnezeŭ dispune. V. refl. Mă ofer: mă propun eŭ singur pentru această sarcină. verb tranzitiv propun

PROPÚNE vb. III. tr. 1. A supune, a pune ceva în deliberare. 2. A recomanda (pe cineva) pentru o funcție, o misiune etc. ♦ A oferi, a da o sugestie etc.; a îndemna la ceva. 3. tr., refl. A (se) hotărî (să facă ceva), a-și fixa un țel. [P.i. propún, conj. -pună. / După lat. proponere, fr. proposer]. verb tranzitiv propune

PROPÚNE vb. I. tr. 1. a supune discuției, aprobării, hotărârii. 2. a recomanda (pe cineva) pentru o funcție, o misiune. ◊ a oferi, a da o sugestie etc. II. tr., refl. a (se) hotărî (să facă ceva), a(-și) fixa un țel. (< lat. proponere, după fr. proposer) verb tranzitiv propune

propúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propún, 2 sg. propúi, 1 pl. propúnem; conj. prez. 3 să propúnă; ger. propunấnd; part. propús verb tranzitiv propune

propune v. 1. a pune ceva înainte spre a fi cercetat, discutat: a propune o chestiune; 2. a oferi, a prezenta: a propune pacea; 3. a lua o hotărîre: omul propune și D-zeu dispune; 4. a avea de gând: își propune a veni; 5. a se oferi: s’a propus pentru acest post. verb tranzitiv propune

PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. [Prez. ind. și: (pop.) propui] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune). verb tranzitiv propune