proptea definitie

credit rapid online ifn

proptea, proptele s. f. relație influentă substantiv femininproptea

proptéa f., pl. ele (d. proptesc). Vest. Lucru care sprijină (de ex., o prăjină la o ramură prea încărcată de poame ca să nu se frîngă). Fig. Ajutor, protecțiune: a ajunge departe cu proptelele partiduluĭ. Iron. Proptele la fălcĭ, pumnĭ, ghĭonturĭ (V. proțăpesc). – În est propea (d. propesc). Vechĭ poprea, podprea. substantiv femininproptea

credit rapid online ifn

propteá s. f., art. propteáua, g.-d. art. proptélei; pl. proptéle, art. proptélele substantiv femininproptea

proptea f. 1. ceeace sprijină ceva și lucrul de care se sprijină; 2. fig. sprijin, protecțiune. [Tras din proptì]. substantiv femininproptea

PROPTEÁ, proptele, s. f. Lemn, stâlp, par, bară, scândură etc. cu care se sprijină un gard, un zid, un pom etc.; proptă. ◊ Expr. (Pop.) Propteaua gardului = persoană leneșă. ♦ Fig. Sprijin, protecție (nemeritată); p. ext. persoană care dă cuiva un sprijin (nemeritat). – Din propteală (derivat regresiv). substantiv femininproptea

proptì v. 1. a pune proptea; 2. a se sprijini de. [Slav. PODŬPRIETI, a sprijini; v. poprì]. verb tranzitivproptì

proptí (proptésc, proptít), vb.1. A sprijini, a rezema. – 2. A pune, a fixa, a se rezema. – 3. A proteja, a favoriza. – Var. Mold. propi, Trans. împropti. Sl. podŭprĕti (Tiktin; Candrea). – Der. proptă, s. f. (proptea; sprijin, protecție; opoziție, rezistență); proptea, s. f. (stîlp de sprijin; ajutor; protecție; pană, piedică, frînă); proptiș, s. n. (barieră, stavilă); proptiș, adv. (pieptiș); proptitor, s. n. (oiște). verb tranzitivpropti

proptí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 propteáscă verb tranzitivpropti

PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. Apune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti. verb tranzitivpropti

poprésc v. tr. (vsl. po-prĭeti, a sprijini, cu var. podŭ-prĭeti, de unde și formele vechĭ podpresc, potpresc, protpesc, astăzĭ proptesc, propesc. V. opresc). Opresc (rețin, interzic, păstrez, rezerv). Arestez. Sechestrez. – În est și propesc, 1. opresc, 2. sprijin. verb tranzitivpopresc

proptésc v. tr. (V. popresc). Vest. Sprijin, pun proptele (unuĭ pom prea încărcat de poame, unuĭ zid ș. a.). V. refl. Mă înțepenesc bine ca să nu cad. – În est propesc, 1. opresc, 2. sprijin. În Trans. și împroptesc. verb tranzitivproptesc

a i-o propti (cuiva) expr. (d. bărbați) a avea un contact sexual (cu cineva). verb tranzitivaiopropti

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiproptea

proptea  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular proptea propteaua
plural proptele proptelele
genitiv-dativ singular proptele proptelei
plural proptele proptelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z