proprietărésc (rar) (pro-pri-e-) adj. m., f. proprietăreáscă; pl. m. și f. proprietăréști adjectivproprietăresc
PROPRIETĂRÉSC, -EÁSCĂ, proprietărești, adj. (Rar) Care aparține proprietarului, de proprietar. [Pr.: -pri-e-] – Proprietar + suf. -esc. adjectivproprietăresc
proprietăresc | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | proprietăresc | proprietărescul | proprietărească | proprietăreasca |
plural | proprietărești | proprietăreștii | proprietărești | proprietăreștile | |
genitiv-dativ | singular | proprietăresc | proprietărescului | proprietărești | proprietăreștii |
plural | proprietărești | proprietăreștilor | proprietărești | proprietăreștilor |