*proponimént n., pl. e (it. proponimento, rezoluțiune, hotărîre, după a propune, căruĭa în Trans. i se dădea înț. de „a ținea cursurĭ, a preda”). Trans. Barb. Curs universitar. V. prelegere. substantiv neutruproponiment
proponiment substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | proponiment | proponimentul |
plural | proponimente | proponimentele | |
genitiv-dativ | singular | proponiment | proponimentului |
plural | proponimente | proponimentelor |