propaga definitie

*propág, a -á v. tr. (lat. propagare, id., rudă cu îm-ping, com-pact, pact, pace, pagină, par). Înmulțesc pin [!] reproducere: a propaga o specie de pomĭ, de animale. Fig. Răspîndesc, întind. V. refl. Mă răspîndesc: arboriĭ, boalele [!], ideile, lumina, sunetu se propagă. verb tranzitivpropag

PROPAGÁ vb. I. tr., refl. A (se) răspândi, a (se) populariza. ♦ A (se) transmite; a (se) împrăștia. [P.i. propág. / < lat. propagare, cf. fr. propager]. verb tranzitivpropaga

PROPAGÁ vb. I. tr., refl. a (se) răspândi, a (se) transmite, a (se) populariza. II. refl. (despre unde electromagnetice, căldură etc.) a se transmite în spațiu și în timp, a se împrăștia. (< fr. propager, lat. propagare) verb tranzitivpropaga

propagá (a ~) vb., ind. prez. 3 propágă verb tranzitivpropaga

propagà v. 1. a înmulți prin reproducere: a propaga o specie într´o țară; 2. fig. a răspândi în jurul său: a propaga instrucțiunea. verb tranzitivpropagà

PROPAGÁ, propág, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. ♦ Refl. (Despre unde electromagnetice, căldură etc.) A se transmite din aproape în aproape, în spațiu și în timp, cu viteză finită. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. – Din fr. propager, lat. propagare. verb tranzitivpropaga