reduceri si promotii 2018
Definitie pronunțat - ce inseamna pronunțat - Dex Online

pronunțat definitie

APRIÓRI adv. (În opoziție cu aposteriori) În mod aprioric. N-avem nici un motiv să negăm apriori, împotriva indicațiilor experienței, existența unor «substanțe cvasimateriale », deosebindu-se de materia obișnuită (atomii și eterul). LENIN, MAT. EMP. 311. – Pronunțat: -pri-o-. adjectiv apriori

PRONUNȚÁT, -Ă adj. Accentuat, scos în evidență. [< pronunța]. adjectiv pronunțat

PRONUNȚÁT, -Ă adj. accentuat, scos în evidență. (< pronunța) adjectiv pronunțat

*pronunțát, -ă adj. Bine marcat: liniĭ, trăsăturĭ pronunțate. Decis, hotărît, bine exprimat: caracter pronunțat. Limpede exprimat, formal: intențiunĭ bine pronunțate. Adv. În mod pronunțat: o cuvîntare pronunțat antisemită. adjectiv pronunțat

pronunțat a. și adv. 1. foarte marcat: trăsături pronunțate; 2. fig. ferm și decis: caracter pronunțat; 3. limpede exprimat: intențiune bine pronunțată. adjectiv pronunțat

PRONUNȚÁT, -Ă, pronunțați, -te, adj. Accentuat, reliefat, scos în evidență. – V. pronunța. adjectiv pronunțat

CAUCAZIÁN2, -Ă, caucazieni, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația Caucazului. – Pronunțat: ca-u-ca-zi-an. adjectiv caucazian

*pronúnț, a v. tr. (lat. pronuntiare. V. a-nunț). Rostesc, articulez: a pronunța un cuvînt străin. Rostesc, dezvolt: a pronunța un discurs. Declar bazat pe lege: tribunalu a pronunțat deciziunea. V. refl. Mă exprim, îmĭ manifest părerea saŭ intențiunea: el s´a pronunțat pentru acțiune. verb tranzitiv pronunț

pronunțá (a ~) vb., ind. prez. 3 pronúnță verb tranzitiv pronunța

PRONUNȚÁ vb. I. 1. tr. A articula, a rosti (sunete, silabe, cuvinte). ♦ A ține, a rosti (un discurs). 2. tr., refl. (Jur.) A face cunoscut, a comunica o sentință, o hotărâre etc. 3. refl. A-și spune părerea; a lua atitudine. [P.i. pronúnț. / < lat. pronuntiare, cf. it. pronunziare, fr. prononcer]. verb tranzitiv pronunța

PRONUNȚÁ vb. I. tr. a articula, a rosti (sunete, silabe, cuvinte). ◊ a ține, a rosti (un discurs). II. tr., refl. (jur.) a decide în urma unor dezbateri, a comunica o sentință, o hotărâre etc. III. refl. a-și spune părerea; a opina. (< lat. pronuntiare, fr. prononcer) verb tranzitiv pronunța

pronunțà v. 1. a emite prin graiu, a articula neted: a pronunța vorbe; 2. a rosti: a pronunța un discurs; 3. a declara cu autoritate: a pronunța o sentință; 4. a-și da părerea: nu mă pronunț. verb tranzitiv pronunțà

PRONUNȚÁ, pronunț, vb. I. 1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. Tranz. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. Refl. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din lat. pronuntiare, fr. prononcer. verb tranzitiv pronunța

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului pronunțat

pronunțat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pronunțat pronunțatul pronunța pronunțata
plural pronunțați pronunțații pronunțate pronunțatele
genitiv-dativ singular pronunțat pronunțatului pronunțate pronunțatei
plural pronunțați pronunțaților pronunțate pronunțatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z