reduceri si promotii 2018
Definitie pronume - ce inseamna pronume - Dex Online

pronume definitie

PRONÚME1 s.n. v. prenume. substantiv neutru pronume

PRONÚME2 s.n. (Gram.) Parte de vorbire care substituie un substantiv sau alt nume. [Cf. lat. pronomen, fr. pronom]. substantiv neutru pronume

PRONÚME s. n. parte de vorbire flexibilă care substituie un substantiv. (< lat. pronomen, după fr. pronom) substantiv neutru pronume

pronúme (pronúme), s. n.1. Parte de vorbire care ține locul unui substantiv. – 2. Nume (de familie). – Fr. pronom, tratat după paralelismul nomnume (după opinia neverosimilă a lui Tiktin, rom. ar fi un calc din rus. prozvanie). Cel de al doilea sens este rezultatul unei duble confuzii, a fr. pronom cu prénom, și sensul de „nume de botez” cu cel de „supranume”; pentru care unii puriști recomandă forma prenume, s. n., care se folosește numai pentru prenumele latine. substantiv neutru pronume

*pronúme n., pl. tot așa (lat. pronomen, d. pro, pentru, în loc de, și nomen, nume. V. nume). Gram. Cuvînt care ține locu unuĭ nume (unuĭ substantiv), ca: Vezĭ casa ? O văd. Pronumele sînt: personale, demonstrative, posesive, relative și indefinite. V. prenume. substantiv neutru pronume

pronúme (parte de vorbire) s. n., art. pronúmele; pl. pronúme, art. pronúmele substantiv neutru pronume

pronume n. 1. Gram. vorbă ce ține locul unui substantiv: pronume personal, posesiv, demonstrativ; 2. nume de familie1. substantiv neutru pronume

PRONÚME, pronume, s. n. 1. (Gram.) Parte de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv. 2. (Prin confuzie) Prenume. – Din lat. pronomen, fr. pronom (după nume). substantiv neutru pronume

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului pronume

pronume   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pronume pronumele
plural pronume pronumele
genitiv-dativ singular pronume pronumelui
plural pronume pronumelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z