pronaos definitie

PRONÁOS s.n. Partea anterioară a unui templu vechi, a unei biserici. [< fr. pronaos, cf. gr. pro – înainte, naos – templu]. substantiv neutrupronaos

*prónaos și (în declinare) -ós n., pl. urĭ (ngr. prónaos și -on, vgr. -on, d. naós, templu). Rar. Pridvor. substantiv neutrupronaos

pronáos s. n., pl. pronáosuri substantiv neutrupronaos

pronaos n. tinda bisericii rezervată femeilor. [Gr. mod.]. substantiv neutrupronaos

PRONÁOS, pronaosuri, s. n. 1. Parte a bisericilor creștine (situată la intrare) care precedă naosul. 2. Încăpere a unui templu grec, situată în fața sanctuarului și servind drept vestibul. – Din ngr. prónaos. substantiv neutrupronaos