promulgare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimepromulgare
- Vezi aici mai multe rimepromulgare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupr
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupro
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
PROMULGÁRE s.f. Acțiunea de a promulga și rezultatul ei; promulgație. [< promulga]. substantiv femininpromulgare
promulgáre s. f., g.-d. art. promulgắrii; pl. promulgắri substantiv femininpromulgare
PROMULGÁRE, promulgări, s. f. Acțiunea de a promulga și rezultatul ei; act prin care șeful unui stat dispune publicarea și intrarea în vigoare a unui proiect de lege votat de organul legislativ. – V. promulga. substantiv femininpromulgare
*promulgațiúne f. (lat. promulgatio, -ónis). Acțiunea de a promulga. – Și -áție, dar ob. -áre. substantiv femininpromulgațiune
*promúlg, a -á v. tr. (lat. promulgare, var. din provulgare, a publica, a da în public, d. vulgus, vulg, popor). Public oficial o lege noŭă. verb tranzitivpromulg
PROMULGÁ vb. I. tr. A publica în organul oficial al statului, cu formele legale cerute, o lege, un decret etc., care intră în vigoare din acel moment. [P.i. promúlg. / < lat. promulgare, cf. fr. promulguer]. verb tranzitivpromulga
PROMULGÁ vb. tr. a da caracter executoriu prin publicarea în organul oficial al statului a unui proiect de lege adoptat de forul legislativ. (< fr. promulguer, lat. promulgare) verb tranzitivpromulga
promulgá (a ~) vb., ind. prez. 3 promúlgă verb tranzitivpromulga
PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare. verb tranzitivpromulga
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipromulgare
| promulgare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | promulgare | promulgarea |
| plural | promulgări | promulgările | |
| genitiv-dativ | singular | promulgări | promulgării |
| plural | promulgări | promulgărilor | |