promulga definitie

credit rapid online ifn

*promúlg, a v. tr. (lat. promulgare, var. din provulgare, a publica, a da în public, d. vulgus, vulg, popor). Public oficial o lege noŭă. verb tranzitivpromulg

PROMULGÁ vb. I. tr. A publica în organul oficial al statului, cu formele legale cerute, o lege, un decret etc., care intră în vigoare din acel moment. [P.i. promúlg. / < lat. promulgare, cf. fr. promulguer]. verb tranzitivpromulga

credit rapid online ifn

PROMULGÁ vb. tr. a da caracter executoriu prin publicarea în organul oficial al statului a unui proiect de lege adoptat de forul legislativ. (< fr. promulguer, lat. promulgare) verb tranzitivpromulga

promulgá (a ~) vb., ind. prez. 3 promúlgă verb tranzitivpromulga

promulgà v. a publica o lege cu formele cerute. verb tranzitivpromulgà

PROMULGÁ, promúlg, vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându-i oficial existența. – Din fr. promulguer, lat. promulgare. verb tranzitivpromulga

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluipromulga

promulga  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)promulga promulgare promulgat promulgând singular plural
promulgând promulgați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) promulg (să)promulg promulgam promulgai promulgasem
a II-a (tu) promulgi (să)promulgi promulgai promulgași promulgaseși
a III-a (el, ea) promulgă (să)promulgai promulga promulgă promulgase
plural I (noi) promulgăm (să)promulgăm promulgam promulgarăm promulgaserăm
a II-a (voi) promulgați (să)promulgați promulgați promulgarăți promulgaserăți
a III-a (ei, ele) promulgă (să)promulge promulgau promulga promulgaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z