promontoriu definitie

credit rapid online ifn

PROMONTÓRIU s.n. 1. Fâșie de pământ înaltă și abruptă care înaintează în mare; cap. 2. (Anat.) Proeminență osoasă. ♦ Proeminență formată de unghiul dintre ultima vertebră lombară și sacru. [Pron. -riu. / < lat. promontorium, cf. it. promontorio, fr. promontoire]. substantiv neutrupromontoriu

PROMONTÓRIU s. n. 1. fâșie de uscat înaltă și abruptă care înaintează în mare; cap1 (1). 2. proeminență osoasă. ◊ proeminență formată de unghiul dintre ultima vertebră lombară și osul sacru. (< lat. promontorium, fr. promontoire) substantiv neutrupromontoriu

credit rapid online ifn

*promontóriŭ n. (fr. promontoire, d. lat. promunturium, scris și promontorium, prelungire de munte). Geogr. Cap înalt (ca Gibraltaru). substantiv neutrupromontoriŭ

promontóriu [riu pron. riu] s. n., art. promontóriul; pl. promontórii, art. promontóriile (-ri-i-) substantiv neutrupromontoriu

promontoriu n. limbă de pământ ridicată ce înaintează în mare. substantiv neutrupromontoriu

PROMONTÓRIU, promontorii, s. n. Fâșie de pământ înaltă și stâncoasă care înaintează în mare sau în ocean. – Din lat. promontorium, fr. promontoire. substantiv neutrupromontoriu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipromontoriu

promontoriu  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular promontoriu promontoriul
plural promontorii promontoriile
genitiv-dativ singular promontoriu promontoriului
plural promontorii promontoriilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z