PROMETEÍSM s.n. (Liv.) Atitudine, spirit de revoltă. [Pron. -te-ism. / cf. it. prometeismo]. substantiv neutruprometeism
PROMETEÍSM s. n. (Livr.) Atitudine, concepție legată de mitul lui Prometeu. Prometeu (n. pr.) + suf. -ism. – Cf. it. prometeismo. substantiv neutruprometeism
prometeism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | prometeism | prometeismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | prometeism | prometeismului |
plural | — | — |