PROLAȚIÚNE s.f. 1. (Lingv.) Pronunțare. 2. Discurs, vorbire. [Cf. lat. prolatio, fr. prolation, it. prolazione]. substantiv femininprolațiune
PROLAȚIÚNE s. f. 1. (lingv.) pronunțare. 2. discurs, vorbire. (< fr. prolation, lat. prolatio) substantiv femininprolațiune
prolațiune | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | prolațiune | prolațiunea |
plural | prolațiuni | prolațiunile | |
genitiv-dativ | singular | prolațiuni | prolațiunii |
plural | prolațiuni | prolațiunilor |