proiectare definitie

PROIECTÁRE s.f. Acțiunea de a proiecta și rezultatul ei; proiecție; alcătuire a unui proiect. [< proiecta]. substantiv feminin proiectare

proiectáre s. f., g.-d. art. proiectắrii; pl. proiectắri substantiv feminin proiectare

PROIECTÁRE, proiectări, s. f. Acțiunea de a (se) proiecta și rezultatul ei. – V. proiecta. substantiv feminin proiectare

PROIECTÁ vb. I. tr. 1. A plănui, a avea de gând. 2. (Tehn.) A întocmi un proiect pentru o construcție etc. 3. (Mat.) A reprezenta un corp pe o suprafață potrivit anumitor reguli. ♦ refl. A se desena, a se profila, a se contura. ♦ A reproduce pe ecran imaginile înregistrate pe un film (cinematografic). 4. A arunca cu forță un corp; a împrăștia cu presiune un lichid sau un material pulverulent. ♦ A trimite un fascicul de raze de lumină. [Pron. pro-iec-. / cf. fr. projeter, it. proiettare, lat. proicere – a arunca]. verb tranzitiv proiecta

proiectá (a ~) vb., ind. prez. 3 proiecteáză verb tranzitiv proiecta

PROIECTÁ vb. I. tr. 1. a plănui, a intenționa, a avea de gând. 2. a întocmi un proiect (3). 3. a face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață potrivit anumitor reguli. ◊ a reproduce pe ecran imaginile înregistrate pe un film (cinematografic). 4. a arunca cu forță un corp; a împrăștia cu presiune un lichid, un material pulverulent. ◊ a trimite un fascicul de raze de lumină. II. tr., refl. a (se) reflecta, a (se) profila, a (se) contura. (după fr. projeter) verb tranzitiv proiecta

proiectà v. 1. a face un proiect; 2. a arunca, a trimite înainte: orice corp luminat de soare proiectează umbră; 3. a reprezenta un corp pe un plan după anumite regule geometrice. verb tranzitiv proiectà

PROIECTÁ, proiectez, vb. I. 1. Tranz. A face un proiect (1); a intenționa, a plănui. 2. Tranz. A elabora un proiect (3). 3. Tranz. A face o proiecție (1), a reprezenta schematic un corp pe o suprafață sau pe un plan, după anumite reguli geometrice. 4. Refl. A se profila, a se contura. 5. Tranz. A trimite pe o suprafață un fascicul de raze, de particule, o succesiune de imagini cinematografice etc. 6. Tranz. A arunca (cu forță) un corp solid; a împrăștia cu presiune un lichid sau o pulbere. – Din proiect (după fr. projeter). verb tranzitiv proiecta

*proĭectéz v. tr. (lat. projectare, d. projicere, -jectum, a arunca înainte; fr. projeter. V. ob-ĭectez, in-jectez, trec). Arunc înainte vorbind de umbră și lumină: felinaru proĭecta o lumină verzuĭe. Geom. Fac proĭecțiunea unuĭ corp, îl reprezent [!] pe un plan după regule anumite. Fac un proĭect, plănuĭesc. verb tranzitiv proĭectez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului proiectare

proiectare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular proiectare proiectarea
plural proiectări proiectările
genitiv-dativ singular proiectări proiectării
plural proiectări proiectărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z