prohod definitie

prohód (prohóduri), s. n. – Slujba morților. Sl. provodŭ „moarte”, prochodŭ „moarte” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 297). – Der. prohodi, vb. (a face slujba morților; a îngropa), din sl. prochoditi. substantiv neutruprohod

prohód n., pl. urĭ, oade (vechĭ provod, d. vsl. pro-vodŭ, trecere, acompaniere, înmormîntare, prohodŭ, trecere; rus. próvody, convoĭ, suită, sîrb. provod, suită, cortegiŭ. V s´a prefăcut în h ca și´n pohod, pohoĭ. V. iz-vod, pod-hod, vo-hod). Slujba îngropăcĭuniĭ, serviciŭ funebru. Cîntecele care se cîntă în onoarea luĭ Hristos la denia din Vinerea patimilor. – În Buc. și prăhod, trecere (Șez. 34, 74). substantiv neutruprohod

prohód s. n., pl. prohóduri substantiv neutruprohod

prohod n. 1. slujba îngropăciunii, rugăciunea morților: fără popă nici prohod POP.; 2. prohodul Domnului Isus Hristos ce se cântă Vinerea mare la priveghere: să cânte prohodul în Sf. Vineri NEGR. [Slav. PROVODŬ, înmormântare]. substantiv neutruprohod

PROHÓD, prohoduri, s. n. Slujbă religioasă la înmormântările creștine; p. gener. înmormântare; prohodire, prohodit. ♦ Slujbă religioasă și cântările oficiale făcute în Vinerea Paștilor, în amintirea morții lui Hristos. – Din sl. provodŭ. substantiv neutruprohod

a-i cânta (cuiva) prohodul expr. (intl.) 1. a complota împotriva cuiva; a pune la cale asasinarea cuiva. 2. a omorî (pe cineva), a ucide (pe cineva). substantiv neutruaicânta

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiprohod

prohod  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prohod prohodul
plural prohoduri prohodurile
genitiv-dativ singular prohod prohodului
plural prohoduri prohodurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z