PROGRÉSIE s.f. (Mat.) Șir finit de numere care derivă, după o anumită regulă, unul din celălalt. ◊ Progresie aritmetică = progresie în care fiecare termen este rezultatul adunării termenului precedent cu un număr constant, numit rația progresiei; progresie geometrică = progresie în care fiecare termen este rezultatul înmulțirii termenului precedent cu un număr constant, numit rația progresiei. [Gen. -iei, var. progresiune s.f. / cf. fr. progression, lat. progressio]. substantiv femininprogresie
PROGRÉSIE s. f. 1. (mat.) șir finit de numere care derivă, după o anumită regulă, unul din celălalt. ♦ ~ aritmetică = progresie în care fiecare termen este rezultatul adunării termenului precedent cu o numită rație; ~ geometrică = progresie în care fiecare termen este rezultatul înmulțirii termenului precedent cu un număr constant, numit rație. 2. (muz.) secvență (3). (< fr. progression, lat. progressio) substantiv femininprogresie
progrésie (pro-gre-si-e) s. f., art. progrésia (-si-a), g.-d. art. progrésiei; pl. progrésii, art. progrésiile (-si-i-) substantiv femininprogresie
PROGRÉSIE, progresii, s. f. (Mat.) Șir finit de numere care derivă unul din altul urmând anumite reguli. ◊ Progresie aritmetică = șir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al său, afară de primul, să se obțină din cel care îl precedă, prin adăugarea unui număr constant, numit rație. Progresie geometrică = șir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al său, în afară de primul, să se deducă din cel care îl precedă, prin multiplicarea lui cu un număr constant, numit rație. – Din fr. progression, lat. progressio, -onis. substantiv femininprogresie
*progresiúne f. (lat. progressio, -ónis. V. a-gresiune). Mers în ainte [!] cu pasu, acțiunea de a merge: mișcare de progresiune. Fig. Dezvoltare gradată, mers din treaptă în treaptă: progresiunea ideilor. Mat. Șir de terminĭ [!] între care raportu aritmetic (diferența) saŭ geometric (cîtu) e constant: progresiune ascendentă, descendentă. – Și -ésie. V. rațiune. substantiv femininprogresiune
progresiune f. 1. mers înainte: cele mai multe animale sunt înzestrate cu o mișcare de progresiune; 2. fig. mers, șir neîntrerupt: progresiunea ideilor; 3. șir de numere ce derivă succesiv unele din altele după aceeaș lege: progresiune aritmetică, progresiune geometrică. substantiv femininprogresiune
progresie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | progresie | progresia |
plural | progresii | progresiile | |
genitiv-dativ | singular | progresii | progresiei |
plural | progresii | progresiilor |