progres definitie

PROGRÉS s.n. 1. Trecere de la o stare inferioară la una superioară, de la vechi la nou; mers înainte, propășire. 2. Dezvoltare, desăvârșire. [< fr. progrès, it. progreso, cf. lat. progressus]. substantiv neutru progres

PROGRÉS s. n. 1. dezvoltare ascendentă; trecere de la o stare inferioară la una superioară, de la vechi la nou; mers înainte, propășire. 2. dezvoltare, desăvârșire. (< fr. progrès, lat. progressus) substantiv neutru progres

*progrés n., pl. e (lat. progressus, d. prógredi, a înainta. V. grad, con- și re-gres). Mers în ainte [!], înaintare, întărire: progresu uneĭ armate pe cîmpu de luptă, progresu uneĭ inundațiunĭ, uneĭ boale, unuĭ școlar la studiĭ. Dezvoltarea civilizațiuniĭ și culturiĭ: progresele statelor scandinave. A face progres orĭ progrese, a progresa. V. decadență. substantiv neutru progres

progrés (pro-gres) s. n., (rezultate) pl. progrése substantiv neutru progres

progres n. 1. mișcare, mers înainte: progresul unui flagel; 2. fig. creștere, augmentare în bine sau rău: progresele științei; 3. (absolut) mișcare progresivă a civilizațiunii. substantiv neutru progres

PROGRÉS, (2) progrese, s. n. 1. Dezvoltare, în linie ascendentă; mers înainte, evoluție. 2. Dezvoltare, schimbare în bine datorită căreia se ajunge la un rezultat scontat ori se atinge un anumit scop. – Din fr. progres, lat. progressus. substantiv neutru progres

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului progres

progres   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular progres progresul
plural progrese progresele
genitiv-dativ singular progres progresului
plural progrese progreselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z