profunzime definitie

PROFUNZÍME s.f. Adâncime; profunditate. ◊ Profunzime de câmp = intervalul spațial în care se poate găsi un obiect, astfel ca imaginea lui pe filmul unui aparat fotografic să fie clară. [< profund + -ime]. substantiv femininprofunzime

PROFUNZÍME s. f. adâncime; profunditate. ♦ ~ de câmp = intervalul spațial în care se poate găsi un obiect, astfel ca imaginea lui pe filmul unui aparat fotografic să fie clară. (< profund + -ime) substantiv femininprofunzime

profunzíme s. f., g.-d. art. profunzímii; pl. profunzími substantiv femininprofunzime

profunzime f. profunditate. substantiv femininprofunzime

PROFUNZIME, profunzimi, s. f. 1. Adâncime. 2. Capacitatea sau calitatea de a judeca și de a înțelege lucrurile în esența, în adâncimea lor; profunditate. – Profund + suf. -ime. substantiv femininprofunzime

*profunditáte f. (lat. profúnditas, -átis). Adîncime, calitatea de a fi profund. – Și *profunzíme. substantiv femininprofunditate