profesie definitie

PROFÉSIE s.f. v. profesiune. substantiv femininprofesie

PROFÉSIE s. f. elem. profesiune. substantiv femininprofesie

!profésie (meserie) (-si-e) s. f., art. profésia (-si-a), g.-d. art. profésiei; pl. profésii, art. profésiile (-si-i-) substantiv femininprofesie

PROFÉSIE, profesii, s. f. 1. Ocupație, îndeletnicire cu caracter permanent, pe care o exercită cineva în baza unei calificări corespunzătoare; complex de cunoștințe teoretice și de deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva; meserie. 2. (În sintagma) Profesiune de credință = declarație publică pe care o face cineva cu privire la principiile sau la convingerile sale. [Var.: profesiúne s. f.] – Din fr. profession. substantiv femininprofesie

*profesiúne f. (lat. professio, -ónis. V. confesiune). Declarațiune publică: a face o profesiune de credință. Ocupațiune, activitate pin [!] care-țĭ cîștigĭ existența (vorbind de ocupațiunile maĭ înalte, ca profesoratu, medicina, avocatura, magistratura, ingineria, ofițeria): a exercita o profesiune (V. meserie). De profesiune, pin exercițiŭ: un pianist de profesiune. A face profesiune de, a te lăuda cu, a te da drept: a face profesiune de onestitate. – Și -ésie. substantiv femininprofesiune

profesi(un)e f. 1. declarațiune publică: profesiune de credință; 2. stare, ocupațiune: profesiune de librar. substantiv femininprofesiune

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiprofesie

profesie  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular profesie profesia
plural profesii profesiile
genitiv-dativ singular profesii profesiei
plural profesii profesiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z