reduceri si promotii 2018
Definitie profana - ce inseamna profana - Dex Online

profana definitie

PROFÁN, -Ă adj., s.m. și f. 1. Neștiutor, nepriceput; (fam.) ageamiu. 2. (Persoană) care nu respectă preceptele religiei. ♦ Laic. [< fr. profane, lat. profanus]. adjectiv profan

profán adj. m., pl. profáni; f. profánă, pl. profáne adjectiv profan

PROFÁN, -Ă adj., s. m. f. 1. ignorant, neștiutor; (fam.) ageamiu. 2. (om) care nu ține de religie; laic. (< fr. profane, lat. profanus) adjectiv profan

*profán, -ă adj. (lat. profánus, d. pro, înainte, și fanum, templu, loc sfînt). Străin de lucrurile sfinte, lumeț, laic: istoria profană. Pin [!] ext. Care ofensează cele sfinte: vorbe profane. Fig. Străin de o știință, de o artă, ignorant, nepriceput: un profan în filologie. Subst. Persoană străină de cler, de o asociațiune saŭ de o știință: a depărta profaniĭ. adjectiv profan

profan a. 1. ce nu ține de ale religiunii: istorie profană; 2. contrar respectului pentru cele sfinte: vorbe profane. ║ m. 1. cel ce nu face parte dintr´o asociațiune religioasă; 2. fig. care nu e inițiat în misterele vr´unei științe sau arte. ║ n. lucru profan: a amesteca profanul cu sacrul. adjectiv profan

PROFÁN, -Ă, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într-un domeniu oarecare; neștiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ține de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respectă lucrurile considerate sacre; necredincios. – Din fr. profane, lat. profanus. adjectiv profan

PROFANÁ vb. I. tr. A pângări; (p. ext.) a necinsti. [< fr. profaner, cf. lat. profanare]. verb tranzitiv profana

PROFANÁ vb. tr. a pângări; (p. ext.) a necinsti. (< fr. profaner, lat. profanare) verb tranzitiv profana

profaná (a ~) vb., ind. prez. 3 profaneáză verb tranzitiv profana

profanà v. 1. a nu trata cu respect cele sfinte sau a le întrebuința la scopuri profane; 2. fig. a face un uz nedemn: a profana amiciția. verb tranzitiv profanà

PROFANÁ, profanez, vb. I. Tranz. A trata fară respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare. verb tranzitiv profana

*profanéz v. tr. (lat. profanare, d. profanus, profan). Pîngăresc, spurc, întrebuințez în mod nelegiuit cele sacre: a profana potiru. Fig. A-țĭ profana talentu cu oamenĭ care nu te pricep. verb tranzitiv profanez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului profana

profana   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) profana profanare profanat profanând singular plural
profanând profanați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) profanez (să) profanez profanam profanai profanasem
a II-a (tu) profanezi (să) profanezi profanai profanași profanaseși
a III-a (el, ea) profanea (să) profanai profana profană profanase
plural I (noi) profanăm (să) profanăm profanam profanarăm profanaserăm
a II-a (voi) profanați (să) profanați profanați profanarăți profanaserăți
a III-a (ei, ele) profanea (să) profaneze profanau profana profanaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z