profan definitie

PROFÁN, -Ă adj., s.m. și f. 1. Neștiutor, nepriceput; (fam.) ageamiu. 2. (Persoană) care nu respectă preceptele religiei. ♦ Laic. [< fr. profane, lat. profanus]. adjectiv profan

PROFÁN, -Ă adj., s. m. f. 1. ignorant, neștiutor; (fam.) ageamiu. 2. (om) care nu ține de religie; laic. (< fr. profane, lat. profanus) adjectiv profan

*profán, -ă adj. (lat. profánus, d. pro, înainte, și fanum, templu, loc sfînt). Străin de lucrurile sfinte, lumeț, laic: istoria profană. Pin [!] ext. Care ofensează cele sfinte: vorbe profane. Fig. Străin de o știință, de o artă, ignorant, nepriceput: un profan în filologie. Subst. Persoană străină de cler, de o asociațiune saŭ de o știință: a depărta profaniĭ. adjectiv profan

profán adj. m., pl. profáni; f. profánă, pl. profáne adjectiv profan

profan a. 1. ce nu ține de ale religiunii: istorie profană; 2. contrar respectului pentru cele sfinte: vorbe profane. ║ m. 1. cel ce nu face parte dintr´o asociațiune religioasă; 2. fig. care nu e inițiat în misterele vr´unei științe sau arte. ║ n. lucru profan: a amesteca profanul cu sacrul. adjectiv profan

PROFÁN, -Ă, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într-un domeniu oarecare; neștiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ține de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respectă lucrurile considerate sacre; necredincios. – Din fr. profane, lat. profanus. adjectiv profan

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului profan

profan   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular profan profanul profa profana
plural profani profanii profane profanele
genitiv-dativ singular profan profanului profane profanei
plural profani profanilor profane profanelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z