proeminență definitie

Vezi aici mai multe sinonime proeminență
Vezi aici mai multe rime proeminență
Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu pr
Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu pro
Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu ță
Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu nță

PROEMINÉNT, -Ă adj. ieșit în afară, în relief. ◊ (despre oameni) ieșit din comun; remarcabil. (< fr. proéminent, lat. proeminens, germ. proeminent) adjectiv proeminent

proeminent a. care e mai în relief decât celelalte. adjectiv proeminent

PROEMINÉNT, -Ă adj. Ieșit în afară, în relief. ♦ (Despre oameni) Ieșit din comun (prin calitățile sale); excepțional. [Pron. pro-e-. / < fr. proéminent, cf. lat. proeminens]. adjectiv proeminent

*proeminént, -ă adj. (lat. proéminens, -éntis. V. eminent). Care e maĭ în relief, maĭ ĭeșit: nasu e o parte proeminentă a fețeĭ, un pisc proeminent. adjectiv proeminent

proeminént (ieșit în relief) adj. m., pl. proeminénți; f. proeminéntă, pl. proeminénte adjectiv proeminent

PROEMINÉNT, -Ă, proeminenți, -te, adj. Care iese mult în relief. ♦ (Despre oameni sau acțiunile, realizările lor) Care iese din comun prin valoare, calități; remarcabil. [Pr.: pro-e-] – Din fr. proéminent. adjectiv proeminent

PROEMINÉNȚĂ s.f. Faptul de a fi proeminent. ♦ (Concr.) Ieșitură (în relief), ridicătură. [Pron. pro-e-. / cf. fr. proéminence]. substantiv feminin proeminență

PROEMINÉNȚĂ s. f. faptul de a fi proeminent. ◊ ieșitură (în relief), ridicătură. (< fr. proéminence) substantiv feminin proeminență

*proeminénță f., pl. e (d. eminent; fr. proéminence). Starea lucruluĭ proeminent. Lucru proeminent, înălțătură, loc maĭ înalt: o proeminență de pămînt. substantiv feminin proeminență

proeminénță (ieșitură, ridicătură) s. f., g.-d. art. proeminénței; (părți proeminente) pl. proeminénțe substantiv feminin proeminență

proeminență f. 1. starea celor proeminente; 2. parte proeminentă. substantiv feminin proeminență

PROEMINÉNȚĂ, proeminențe, s. f. Faptul de a fi proeminent; (concr.) parte proeminentă a unui obiect, ridicătură, ieșitură. [Pr.: pro-e-] – Din fr. proéminence. substantiv feminin proeminență

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului proeminență

proeminență		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	proeminență	proeminența
nominativ-acuzativ	plural	proeminențe	proeminențele
genitiv-dativ	singular	proeminențe	proeminenței
genitiv-dativ	plural	proeminențe	proeminențelor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z