produh definitie

PRODÚH s. n. v. produf. substantiv neutruproduh

prodúf și (vechĭ) -úh n., pl. urĭ (vsl. produhŭ, d. duhŭ, duh, suflare; bg. produh, rus. prodúšina, dim. -úšinka, crăpătură în gheață, de unde rom. produșcă. V. duh, dușcă, nă-, pre- și ză-duf, văz-duh). Est. Copcă, răsuflătoare în gheață. – Și -úv (nord), -úc (Ban.) și -úșcă (est), pl. ște și ștĭ. substantiv neutruproduf

prodúh, -uri, s.n. – Copcă; orificiu în gheață pentru a lua apă sau a prinde pește; ot’i de d’eață (Bârsana); „produh se spune când se rupe gheața” (Bârsana); „ot’i când o tai, produh când se rupe” (ALR 1973: 615). „Mere crâșnicu și face produh și lua tăte babele apă” (Memoria 2001: 21). – Din sl. produhŭ „răsuflătoare„. substantiv neutruproduh