prodigiu definitie

credit rapid online ifn

PRODÍGIU s.n. (Rar) 1. Eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural; minune, miracol. 2. Persoană extraordinară prin talentul, prin virtuțile sau viciile sale. [< lat. prodigium, fr. prodige]. substantiv neutruprodigiu

PRODÍGIU s. n. 1. eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural; minune, miracol. 2. persoană extraordinară prin talentul, virtuțile sau viciile sale. (< lat. prodigium, fr. prodige) substantiv neutruprodigiu

credit rapid online ifn

*prodígiŭ n. (lat. prodigium). Miracul, minune. Fig. Persoană extraordinară pin [!] calitățile eĭ: acest muzicant e un prodigiŭ. substantiv neutruprodigiŭ

prodigiu n. 1. minune; 2. fig. persoană extraordinară prin știință, prin meritul ei. substantiv neutruprodigiu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiprodigiu

prodigiu  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prodigiu prodigiul
plural prodigii prodigiile
genitiv-dativ singular prodigiu prodigiului
plural prodigii prodigiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z