prodig definitie

credit rapid online ifn

PRODÍG, -Ă adj. (Liv.) Risipitor, cheltuitor. [< fr. prodigue, cf. lat. prodigus]. adjectivprodig

PRODÍG, -Ă adj. risipitor, cheltuitor. (< fr. prodigue, lat. prodigus) adjectivprodig

credit rapid online ifn

*pródig, -ă adj. (lat. pród-igus, d. prod-ígere, a împinge înainte, a cheltui, compus al luĭ ágere. V. agit). Risipitor, cheltuitor fără socoteală: pródigiĭ pot fi pușĭ supt [!] un consiliŭ judiciar. V. avar. adjectivprodig

prodíg (livr.) adj. m., pl. prodígi; f. prodígă, pl. prodíge adjectivprodig

PRODÍG, -Ă, prodigi, -ge, adj. (Livr.) Risipitor, cheltuitor; (excesiv de) generos. – Din fr. prodigue, lat. prodigus. adjectivprodig

PRODIGÁ vb. I. tr. (Rar) A risipi. [P.i. -ghez și prodíg. / < fr. prodiguer]. verb tranzitivprodiga

PRODIGÁ vb. tr. a da cu generozitate; a risipi. (< fr. prodiquer) verb tranzitivprodiga

prodigá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prodígă verb tranzitivprodiga

PRODIGÁ, prodíg, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer. verb tranzitivprodiga

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiprodig

prodig  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prodig prodigul prodi prodiga
plural prodigi prodigii prodige prodigele
genitiv-dativ singular prodig prodigului prodige prodigei
plural prodigi prodigilor prodige prodigelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z