prodig definitie
- Vezi aici mai multe sinonime prodig
- Vezi aici mai multe rime prodig
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu pr
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu pro
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu ig
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu dig
PRODÍG, -Ă adj. (Liv.) Risipitor, cheltuitor. [< fr. prodigue, cf. lat. prodigus]. adjectivprodig
PRODÍG, -Ă adj. risipitor, cheltuitor. (< fr. prodigue, lat. prodigus) adjectivprodig
*pródig, -ă adj. (lat. pród-igus, d. prod-ígere, a împinge înainte, a cheltui, compus al luĭ ágere. V. agit). Risipitor, cheltuitor fără socoteală: pródigiĭ pot fi pușĭ supt [!] un consiliŭ judiciar. V. avar. adjectivprodig
prodíg (livr.) adj. m., pl. prodígi; f. prodígă, pl. prodíge adjectivprodig
PRODÍG, -Ă, prodigi, -ge, adj. (Livr.) Risipitor, cheltuitor; (excesiv de) generos. – Din fr. prodigue, lat. prodigus. adjectivprodig
PRODIGÁ vb. I. tr. (Rar) A risipi. [P.i. -ghez și prodíg. / < fr. prodiguer]. verb tranzitivprodiga
PRODIGÁ vb. tr. a da cu generozitate; a risipi. (< fr. prodiquer) verb tranzitivprodiga
prodigá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prodígă verb tranzitivprodiga
PRODIGÁ, prodíg, vb. I. Tranz. (Livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belșug. – Din fr. prodiguer. verb tranzitivprodiga
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiprodig
| prodig adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | prodig | prodigul | prodigă | prodiga |
| plural | prodigi | prodigii | prodige | prodigele | |
| genitiv-dativ | singular | prodig | prodigului | prodige | prodigei |
| plural | prodigi | prodigilor | prodige | prodigelor | |