reduceri si promotii 2018
Definitie procură - ce inseamna procură - Dex Online

procură definitie

PROCÚRĂ s. f. împuternicire scrisă, legalizată, prin care cineva poate acționa în numele altcuiva; mandat. (< germ. Procura) substantiv feminin procură

PROCÚRĂ s.f. Împuternicire prin care cineva poate acționa în numele altcuiva; mandat; act scris (oficializat) de împuternicire. [< fr. procure]. substantiv feminin procură

*procúră f., pl. ĭ, ca prescurĭ (it. procura, d. procurare, a îngriji de afacerile altuĭa; rus. prokúra, germ. prokura. V. cură). Împuternicire dată altuĭa de a lucra în numele tăŭ. Actu autentic (hîrtia) pin [!] care se arată că se acordă această împuternicire. V. autorizare, mandat, plenipotență. substantiv feminin procură

procúră s. f., g.-d. art. procúrii; pl. procúri substantiv feminin procură

procură f. 1. putere dată altuia de a lucra în numele său; 2. act prin care se dă această putere. substantiv feminin procură

PROCÚRĂ, procuri, s. f. Împuternicire legalizată prin care cineva poate reprezenta o persoană fizică sau juridică și poate acționa în numele acesteia; (concr.) act prin care se dă această împuternicire; mandat. – Din germ. Prokura. substantiv feminin procură

*procúr, a v. tr. (lat. pro-curare, d. pro, pentru, și curare, a îngriji). Daŭ, fac să capete: a procura cuĭva alimente, un post, o informațiune. Îmĭ procur, capăt pin [!] căutare, ĭaŭ: îmĭ procur cărțĭ de la librărie, apă din fîntînă. V. furnizez. verb tranzitiv procur

PROCURÁ vb. I. tr. 1. A achiziționa, a face rost de ceva. 2. A produce, a pricinui. [P.i. procúr. / < fr. procurer]. verb tranzitiv procura

PROCURÁ vb. tr. 1. a face rost de ceva; a achiziționa. 2. a produce, a pricinui. (< fr. procurer, lat. procurare) verb tranzitiv procura

procurá (a ~) vb., ind. prez. 3 procúră verb tranzitiv procura

procurà v. 1. a face să capete: a procura un post; 2. a fi cauza, a produce: macul procură somnul; 3. a obține cu oarecari greutăți: a-și procura o carte rară. verb tranzitiv procurà

PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva, a achiziționa. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurér, lat. procurare. verb tranzitiv procura

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului procură

procură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular procu procura
plural procuri procurile
genitiv-dativ singular procuri procurii
plural procuri procurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z