proclamație definitie

PROCLAMÁȚIE s.f. Proclamare. ♦ Manifest prin care se aduce la cunoștința publică un fapt de mare importanță. ♦ Apel tipărit având un caracter agitatoric. [Pron. -iei, var. proclamațiune s.f. / cf. fr. proclamation, lat. proclamatio]. substantiv femininproclamație

PROCLAMÁȚIE s. f. comunicare oficială prin care se aduce la cunoștința publică un fapt de mare importanță. ◊ apel tipărit având un caracter agitatoric. (< fr. proclamation, lat. proclamatio) substantiv femininproclamație

proclamáție (pro-cla-, -ți-e) s. f., art. proclamáția (-ți-a), g.-d. art. proclamáției; pl. proclamáții, art. proclamáțiile (-ți-i-) substantiv femininproclamație

PROCLAMÁȚIE, proclamații, s. f. Text oficial prin care se aduce la cunoștința publică un fapt de mare importanță și de interes general; declarație scrisă prin care se face un apel în vederea unei acțiuni importante; proclamare. [Var.: (înv.) proclamațiúne s. f.] – Din fr. proclamation, lat. proclamatio, -onis. substantiv femininproclamație

*proclamațiúne f. (lat. pro-clamatio. -ónis. Acțiunea de a proclama, enunțare (declarațiune) publică solemnă: proclamațiunea unuĭ rege. Scrierea care conține această declarațiune: proclamațiunile luĭ Bonaparte către armata din Italia. – Și -áție. substantiv femininproclamațiune

proclamați(un)e f. 1. acțiunea de a proclama, publicațiune solemnă; 2. scriere ce conține proclamațiunea: proclamațiune de răsboiu. substantiv femininproclamațiune

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiproclamație

proclamație   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular proclamație proclamația
plural proclamații proclamațiile
genitiv-dativ singular proclamații proclamației
plural proclamații proclamațiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z