procedare definitie

*procéd, -cés, a -céde (lat. procédere, a înainta) și (ob.) procedéz v. intr. (fr. pro-céder. V. cedez). Provin, purced, rezult: multe boale [!] procedează din lipsa igieneĭ. Lucrez, operez: a proceda în ordine. Ĭaŭ măsurĭ, lucrez contra cuĭva în puterea legiĭ: a proceda contra cuĭva. verbproced

PROCEDÁ vb. I. intr. A face ceva; a trece la fapte (cu anumite mijloace), a acționa într-un mod anumit. [Var. procede vb. III. / < fr. procéder, cf. lat. procedere – a înainta]. verbproceda

PROCEDÁ vb. intr. 1. a acționa într-un mod anumit. 2. a începe să..., a trece la... (< fr. procéder, lat. procedere) verbproceda

procedá (a ~) vb., ind. prez. 3 procedeáză verbproceda

procedà v. 1. a proveni, a-și trage origina: consiliile mele proced din amicie; 2. a face acte judiciare: a proceda la deschiderea unui testament; 3. a lucra, a opera într´un mod oarecare: a procedat cu mine ca un om de onoare. verbprocedà

PROCEDÁ, procedez, vb. I. Intranz. 1. A acționa într-un anumit fel, a folosi anumite mijloace în săvârșirea unei acțiuni. 2. A începe să..., a trece la... A proceda la anchetă. [Var.: (înv.) procéde vb. III] – Din fr. procéder. verbproceda