reduceri si promotii 2018
Definitie proba - ce inseamna proba - Dex Online
Alege sensul dorit: proba - substantiv feminin proba - verb tranzitiv

proba definitie

PROB, -Ă adj. (Liv.) Cinstit, integru. [< lat. probus]. adjectiv prob

PROB, -Ă adj. cinstit, integru, onest, loial. (< fr. probe, lat. probus) adjectiv prob

*prob, -ă adj. (lat. probus). Rar. Onest, integru. adjectiv prob

prob (livr.) adj. m., pl. probi; f. próbă, pl. próbe adjectiv prob

prob a. integru: om prob. adjectiv prob

PROB, -Ă, probi, -e, adj. (Livr.) Cinstit, onest, integru, loial. – Din fr. probe. adjectiv prob

PRÓBĂ s.f. 1. Încercare; (examen de) verificare. ♦ Metodă prin care se constată justețea unui calcul. ♦ Întrecere. 2. Parte dintr-un material care se supune analizei spre a se verifica anumite caracteristici ale întregului material; mostră, eșantion. ♦ (Fot.) Copie pozitivă pe hârtie. 3. Dovadă, mărturie. [< lat. proba]. substantiv feminin probă

PRÓBĂ s. f. 1. încercare; (examen de) verificare. ◊ metodă prin care se constată justețea unui calcul. ◊ (sport) întrecere. 2. parte din materialul unei mostre care se supune analizei, spre a se verifica anumite caracteristici ale întregului material. 3. (fot.) copie pozitivă pe hârtie. 4. confirmare, dovadă, mărturie. (< lat. proba, germ. Porbe) substantiv feminin probă

próbă s. f., g.-d. art. próbei; pl. próbe substantiv feminin probă

PROBĂ, probe s. f. 1. Confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva. ♦ Probă cu martori = susținere prin martori a unei afirmații în fața instanțelor de judecată. ◊ Loc. vb. A da probă (sau probe) de... = a proba (2), a dovedi. 2. Acțiune întreprinsă pentru a constata dacă ceva sau cineva îndeplinește condițiile cerute; încercare; verificare. Loc. adj. și adv. De probă = ca încercare, de încercare. ♦ Spec. încercare a unui obiect de îmbrăcăminte pentru a vedea dacă se potrivește. ♦ Spec. încercare a unei mașini, a unui aparat etc. (pentru a verifica buna lor funcționare). ♦ Fiecare dintre părțile, dintre etapele din care constă un examen; p. gener. examen. ♦ Fiecare dintre întrecerile sportive organizate în cadrul unei competiții mai mari. 3. Repetiție (făcută în vederea unei reprezentații artistice). ♦ (Rar) Număr dintr-un spectacol prezentat ca reclamă. 4. Verificare a exactității unei operații aritmetice. 5. Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-un material care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care fac parte; eșantion, mostră ♦ Analiză medicală. ♦ Observare a funcției unui organ în vederea stabilirii unui diagnostic. ♦ (Fot.) Copie pozitivă pe hârtie. 6. Pildă, exemplu, model. – Din lat. proba (cu sensuri după fr. preuve). substantiv feminin probă

próbă (próbe), s. f. – Dovadă, încercare. – Mold. prubă. Mr. provă. Lat. proba (sec. XIX), prin intermediul pol., mag. proba, germ. Probe. În mr., din it. prova, cf. ngr. πρόβα. – Der. proba, vb. (a dovedi), din lat. probare; probabil, adj., din fr. probable; probabilitate, s. f., din fr. probabilité; probatoriu (var. probant), adj., din fr. probatoire, probant; contraprobă, s. f., din fr. contre-épreuve; probălui, vb. (a proba; a examina), din mag. próbálni (Gáldi, Dict., 153); probăi, vb. (a proba), sec. XVIII, înv.; probistă, s. f. (actriță cu contract temporar); probui, vb. (a proba), din pol. probować, sec. XVII, înv. substantiv feminin probă

próbă f., pl. e (rus. próba, d. germ. probe, care vine d. lat. proba). Experiență, încercare: a face proba unuĭ cazan, unuĭ pod. Verificare, constatare a adevăruluĭ: a face proba uneĭ operațiunĭ aritmetice. Lucru pin [!] care stabileștĭ adevăru, dovadă, mărturie, semn sigur: a da probe de vitejie, a avea probe despre vina cuĭva. Mostră, exemplar, tip, bucată de marfă după care poțĭ aprecia restu mărfiĭ: probe de stofe. Probă de om (Iron.), tip de om, tacîm de om: ce probă de bețiv ! De probă, numaĭ ca să vezĭ, să apreciezĭ. – Și prubă (est). substantiv feminin probă

probă f. 1. dovadă: am probe despre ce afirm; 2. mărturie, semn sigur: probe de capacitate; 3. încercare: calul se urcă, făcu probă ISP.; 3. verificarea unei operațiuni de calcul: proba diviziunii. substantiv feminin probă

a pune în probă expr. (pol., înv.) a lua la bătaie (un delincvent în incinta secției de poliție). substantiv feminin apuneînprobă

PROBÁ vb. I. tr. 1. A dovedi, a demonstra (cu probe). 2. A pune la probă; a încerca. [< lat. probare]. verb tranzitiv proba

PROBÁ vb. tr. 1. a dovedi, a demonstra (cu probe). 2. a pune la probă; a încerca. (< lat. probare) verb tranzitiv proba

probá (a ~) vb., ind. prez. 3 probeáză verb tranzitiv proba

probà v. 1. a dovedi; 2. a arăta, a pune în evidență: aceasta probează un caracter statornic; 3. a pune la încercare. verb tranzitiv probà

PROBÁ, probez, vb. I. Tranz. 1. (Folosit și absol.) A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare, pentru a vedea dacă este corespunzător unui scop, unor cerințe etc.; p. restr. a încerca un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. 2. A dovedi, a demonstra (cu probe), a pune în evidență. – Din lat. probare. verb tranzitiv proba

*probéz v. tr. (lat. probare. V. a- și re-prob). Dovedesc, demonstrez, arăt, stabilesc adevăru pin [!] fapte sigure: lupta asta a probat tăria armateĭ. Încerc, experimentez: a proba rezistența unuĭ pod. V. probăĭesc și prubuluĭesc. verb tranzitiv probez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului proba

proba   substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) proba probare probat probând singular plural
probând probați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) probez (să) probez probam probai probasem
a II-a (tu) probezi (să) probezi probai probași probaseși
a III-a (el, ea) probea (să) probai proba probă probase
plural I (noi) probăm (să) probăm probam probarăm probaserăm
a II-a (voi) probați (să) probați probați probarăți probaserăți
a III-a (ei, ele) probea (să) probeze probau proba probaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z