proașcă definitie

credit rapid online ifn

proáșcă (proáște), s. f.1. Fuituială, praștie. – 2. Țintă. – 3. Distanță de la care se trage. – 4. Pompă de incendiu. – Var. proșcă, înv. Sl. *pročĭkati „a țîșni, a izbucni”, cf. sb. pročka „acțiunea de a împroșca” (Pușcariu, Dacor., III, 681-5). S-a mai crezut în sl. prysnati „a împrăștia” (Cihac, II, 257); în sb. pročkati „a iscodi” (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 440); într-un sl. *prokŭ (Tiktin); în bg. prăskalka (Conev 74). – Der. împroșca, vb. (a arunca, a azvîrli; a țîșni, a ieși; a stropi, a împrăștia; a spumega), var. înv. împrocica, cf. rus. pročikatĭ „a se deschide un abces”; împroșcătură, s. f. (aruncare; lansare; stropire). substantiv femininproașcă

proáșcă (oa dift.) f., pl. șcĭ și șce (var. din praștie. V. împroșc și proșcă). Vechĭ. Țintă, punct de ochit. Bătaĭe de arc, de pușcă. Azĭ. Instrument de împroșcat (ca tulumba, mitraliera, praștia). A face proașcă pin [!] dușmanĭ cu ghĭoaga, a o învîrti lovindu-ĭ pe ceĭ din prejur [!]. substantiv femininproașcă

credit rapid online ifn

proáșcă (pop.) s. f., g.-d. art. proáștei; pl. proáște substantiv femininproașcă

proașcă f. praștie: înarmați cu proaște AL.; a (da) face proașcă, a împrăștia: proașcă prin dușmani făceam POP. acolo să dăm proașcă AL. [Abstras din (îm)proșcà]. substantiv femininproașcă

PROÁȘCĂ, proaște, s. f. (Pop.) 1. Cantitate de apă, de noroi etc. care țâșnește de undeva și împroașcă. 2. (În expr.) A face (sau a da) proașca (sau proașcă) {în, între sau prin...) = a face prăpăd, a se năpusti, a da năvală, a da iama (în, între sau prin, printre...). – Din [îm]proșca. substantiv femininproașcă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiproașcă

proașcă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular proașcă proașca
plural proaște proaștele
genitiv-dativ singular proaște proaștei
plural proaște proaștelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z