proțăpi definitie
proțáp (-pi), s. m. – 1. Crăcană, băț, par cu două sau mai multe brațe. – 2. Crăcană care servește ca sprijin pentru crengile încărcate. – 3. Țăpușă, frigare. – 4. Prăjină lungă. – 5. Oiște, tînjală. – 6. Proptea, reazem, stîlp. – 7. Băț, par, țeapă. Bg. procĕp, sb. procjep, slov. procĕp (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Conev 69). – Der. proțăpel, s. f. (japiță la car); proțăpi, vb. (a fixa, a înțepeni; a sprijini, a întări; a sili, a obliga). substantiv masculin proțap
a umbla cu jalba în proțap expr. a protesta, a reclama; a cere cu insistență ceva. substantiv masculin aumblacujalbaînproțap
proțăpi, proțăpesc I. v. t. a bate. II. v. r. a sta cu picioarele înfipte în pământ (în fața cuiva). verb tranzitiv proțăpi
proțăpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proțăpésc, imperf. 3 sg. proțăpeá; conj. prez. 3 să proțăpeáscă verb tranzitiv proțăpi
proțăpi v. 1. a înțepeni: parcă era proțăpită acolo sus ISP.; 2. a pune cuiva un scăluș: a proțăpi gura cuiva. ║ (neutru) a se ținea bine, cu putere, de ceva. verb tranzitiv proțăpi
PROȚĂPI, proțăpesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere. 2. Tranz. și refl. A (se) înțepeni, a (se) fixa. 3. (Fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în fața cuiva; fig. a se făli, a-și da importanță. – Din proțap. verb tranzitiv proțăpi
proțăpésc v. tr. (d. proțap). Înțepenesc cu proțapu: a proțăpi moara de vînt. Pun căluș ca să nu poată vorbi: a proțăpi gura. Fam. A-ĭ proțăpi cuĭva niște pumnĭ la fălcĭ, a-ĭ pune proptele la fălcĭ, a-l lovi cu pumniĭ la fălcĭ. A-ĭ proțăpi baĭoneta la gît, la pept [!], a-l opri cu ĭa [!] ca să nu înainteze. V. refl. A scoate peptu înainte cu mîndrie, a se înfige. verb tranzitiv proțăpesc
Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului proțăpi
| proțăpi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) proțăpi | proțăpire | proțăpit | proțăpind | singular | plural | ||
| proțăpind | proțăpiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | proțăpesc | (să) proțăpesc | proțăpeam | proțăpii | proțăpisem | |
| a II-a (tu) | proțăpești | (să) proțăpești | proțăpeai | proțăpiși | proțăpiseși | ||
| a III-a (el, ea) | proțăpește | (să) proțăpeai | proțăpea | proțăpi | proțăpise | ||
| plural | I (noi) | proțăpim | (să) proțăpim | proțăpeam | proțăpirăm | proțăpiserăm | |
| a II-a (voi) | proțăpiți | (să) proțăpiți | proțăpeați | proțăpirăți | proțăpiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | proțăpesc | (să) proțăpească | proțăpeau | proțăpiră | proțăpiseră | ||