privitor definitie

privitór, -oáre adj. și s. Care privește, spectator: publicu privitor, privitoriĭ. Adv. Relativ la: a vorbi privitor la călătorie. adjectivprivitor

privitór adj. m., s. m., pl. privitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. privitoáre adjectivprivitor

privitor a. și m. care privește. ║ adv. relativ la: privitor la muzică. adjectivprivitor

PRIVITÓR, -OÁRE, privitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care privește, care se uită la cineva sau la ceva. ◊ Loc. prep. Privitor la... = referitor la..., relativ la..., în ceea ce privește..., în privința...; asupra, despre. ♦ (Substantivat) Persoană care asistă la un spectacol artistic sau, p. ext., la o adunare, la o ceremonie etc.; spectator. – Privi + suf. -tor. adjectivprivitor