privire definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeprivire
- Vezi aici mai multe rimeprivire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupr
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupri
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
privíre f. Acțiunea de a privi. Uĭtătură, căutătură: o privire cruntă. Perspectivă: casa are o privire frumoasă. Fig. Privință: supt [!] toate privirile. A sorbi cu privirea, a mînca cu ochiĭ, a nu te maĭ sătura privind. substantiv femininprivire
privíre s. f., g.-d. art. privírii; pl. privíri substantiv femininprivire
privire f. 1. acțiunea de a privi și rezultatul ei, aruncătură de ochi: o privire cruntă; 2. ochi: a soarbe cu privirea; 3. privință: sub toate privirile. substantiv femininprivire
PRIVÍRE, priviri, s. f. Acțiunea de a (se) privi și rezultatul ei. 1. Funcția organică a ochilor, văz; mod de a privi, căutătură, uitătură. ♦ (Concr.) Organul vederii; ochii. 2. Examinare, apreciere, considerare (fugară, de ansamblu). 3. (În loc. prep.) Cu privire la... = referitor la.,în privința..., în ceea ce privește... – V. privi. substantiv femininprivire
a o cere din priviri expr. (er.) 1. a dori să înceapă un act sexual. 2. (d. femei) a fi ușuratică. 3. (d. femei) a fi nimfomană. substantiv femininaoceredinpriviri
priví (privésc, privít), vb. – 1. A se uita la ceva. – 2. A considera, a judeca. – 3. A se referi la, a fi în legătură. – - Var. înv. previ, prăvi. Origine incertă. Pare să derive din sl. priviti „a (se) (ră)suci” (Tiktin), cf. bg., sb., slov. priviti „a (se) (ră)suci”, caz în care s-ar înțelege că expresia este eliptică, în loc de „a întoarce privirea”. Celelalte explicații nu sînt mai clare: din sl. prividĕti „a se uita” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 294), dificil fonetic; din sl. praviti „a dirija” (Candrea); din sl. prijaciti „a (se) arăta” (Scriban). Der. priveală (var. Mold. privală), s. f. (uitătură; aruncătură de ochi, vedere; evidență, spectacol, vedenie); priveliște, s. f. (spectacol, vedere, perspectivă); privință, s. f. (punct de vedere, considerație, relație, înv., intenție); privire, s. f. (vedere, uitătură; înv., punct de vedere; înv., spectacol); privitor, adj. (care privește; relativ; s. m., spectator); privitură, s. f. (uitătură). verb tranzitivprivi
priví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 să priveáscă verb tranzitivprivi
privì v. 1. a căuta să vază, a-și arunca ochii asupra: a privi la cineva; 2. fig. a avea raport, a ținea de: asta nu te privește. [Cf. slav. PRIVIDĬETI, a privi]. verb tranzitivprivì
PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. recipr. A-și îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ♦ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. și refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competența cuiva. ◊ Expr. În (ceea) ce privește... = în privința..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. p r a v i t i. verb tranzitivprivi
A PRIVI a băga pleoapă, a se binocla, a se bunghi, a-și clăti ochii, a da geană, a se gimbili, a se gini, a se scociorî, a sorbi (pe cineva) din ochi, a trage cu oblonul (la ceva sau cineva), a trage cu ochiul, a se zgâi. verb tranzitivaprivi
privésc v. tr. (vsl. pri-ĭavitĭ, d. ĭaviti, a arăta; sîrb. pri-javiti, a notifica. V. ivesc). Mă uĭt la: privesc munțiĭ, lupta. Consider: privesc chestiunea din alt punct de vedere. Interesez, am raport cu: asta te privește direct. V. intr. Mă uĭt la: lumea privea la paradă. – Vechĭ și pre- și pră-. verb tranzitivprivesc
a privi cu ochi buni (pe cineva) expr. a avea o părere bună (despre cineva). verb tranzitivaprivicuochibuni
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiprivire
| privire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | privire | privirea |
| plural | priviri | privirile | |
| genitiv-dativ | singular | priviri | privirii |
| plural | priviri | privirilor | |