privighetoare, privighetori s. f. (intl.) informator deconspirat. substantiv femininprivighetoare
privighetoáre (pasăre) s. f., g.-d. art. privighetórii; pl. privighetóri substantiv femininprivighetoare
priveghetoare f. 1. păsărică cu penișul cenușiu și cu cântecul foarte plăcut (Luscinia philomela); 2. făclie ce se pune în mâna mortului pe piept. [Numele păsării e de origină tradițională: ea priveghează, după legendă, mai toată noaptea]. substantiv femininpriveghetoare
PRIVIGHETOÁRE, privighetori, s. f. Gen de păsări călătoare insectivore, de culoare brună-roșcată, care cântă foarte frumos (Luscinia); pasăre care aparține acestui gen; filomelă. [Var.: (reg.) privighitoáre s. f.] – Priveghea + suf. -toare. substantiv femininprivighetoare
privighetór și -itór, -oáre, V. priveghetor. substantiv masculin și femininprivighetor
priveghetor m. 1. cel ce priveghează; 2. od. în Moldova subprefect: nu vă temeți, că doar nu-s priveghetor AL. substantiv masculin și femininpriveghetor
PRIVIGHETÓR1, -OÁRE s. m. și f. v. priveghetor. substantiv masculin și femininprivighetor
PRIVIGHETÓR2, privighetori, s. m. Bărbătușul privighetorii. – Din privighetoare (derivat regresiv). substantiv masculin și femininprivighetor
privighetoare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | privighetoare | privighetoarea |
plural | privighetori | privighetorile | |
genitiv-dativ | singular | privighetori | privighetorii |
plural | privighetori | privighetorilor |