privațiune definitie

PRIVAȚIÚNE s.f. Pierdere, suprimare, lipsă a unui drept, a unui bun, a unui avantaj. ♦ (La pl.) Lipsă, sărăcie; abținere voită. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. privation, lat. privatio]. substantiv feminin privațiune

PRIVAȚIÚNE s. f. faptul de a (se) priva; (pl.) lipsuri, sărăcie. (< fr. privation, lat. privatio) substantiv feminin privațiune

privațiúne f. (lat. privátio, -ónis). Acțiunea de a priva. Lipsa unuĭ avantaj, uneĭ facultățĭ: privațiunea drepturilor civile, a vederiĭ. Pl. nevoĭ, suferințe: am suferit multe privațiunĭ. substantiv feminin privațiune

privațiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. privațiúnii; pl. privațiúni substantiv feminin privațiune

privați(un)e f. 1. lipsire de un bine sau de lucruri necesare: mari privațiuni; 2. abținere voluntară dela ceva: a-și impune privațiuni. substantiv feminin privațiune

PRIVAȚIÚNE, privațiuni, s. f. Faptul de a fi privat sau de a se priva de ceva; (de obicei la pl.) lipsă, sărăcie, mizerie. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. privation. substantiv feminin privațiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului privațiune

privațiune   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular privațiune privațiunea
plural privațiuni privațiunile
genitiv-dativ singular privațiuni privațiunii
plural privațiuni privațiunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z