pritóc și pretóc n., pl. urĭ și oace (sîrb. pritok, aflux; rus. protók, rîuleț, tok, rîu). Pritocire. A trage la pritoc, a pritoci. substantiv neutru pritoc
pritóc (pritocire) (pop.) s. n. substantiv neutru pritoc
pritoc n. transvazare: vinurile trase la pritoc. [Abstras din pritocì). substantiv neutru pritoc
PRITÓC s. n. (Pop.) Pritocire. – Din pritoci (derivat regresiv). substantiv neutru pritoc
| pritoc substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | pritoc | pritocul |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | pritoc | pritocului |
| plural | — | — | |